Început de an, un nou an, un nou început…
Pentru unii cu bucurie, energie și speranță, pentru alții cu părere de rău că Decembrie cel magic, aromat și relaxat s-a încheiat sau poate, pentru unii dintre noi, Decembrie a însemnat doar agitație și stres ori amărăciune și lipsuri, iar noul an e doar un reset calendaristic, dar în fapt o continuare fără entuziasm ori speranță a unui prea-cunoscut, prea-obișnuit disconfort, monoton și incolor.
Decembrie cred că e luna cu cele mai bine conturate planuri, cele mai clare obiective și termene limită: de Crăciun mergem colo și de Revelion dincolo, mâine vine curierul cu rochia de Revelion, până în 24 iau cadourile pentru Georgică, bunică, pisică și nași, săptămâna viitoare iau varza pentru sarmale etc și lista poate continua, fiecare dintre noi are în Decembrie liste de bifat și locuri de ajuns. Suntem organizați, concentrați și lucrăm în echipă, fiecare are sarcinile bine definite și le mai rearanjăm între noi pe parcurs, având în minte foarte clar obiectivele și termenul de îndeplinire a lor.
Dar Decembrie cel cu listele nu e numai despre cadouri și cumpărături, ci și despre lista de speranțe, planuri sau chiar obiective concrete stabilite la începutul de an ajuns la scadență. Între două porții de sarmale și un ambuteiaj pe DN1 ne transformăm în contabili și facem bilanțul: mai scădem de colo niște nereușite mici sau obiective nebifate, mai adăugăm dincolo succese neplanificate, dar surprinzătoare ca o veste bună, până la urmă dregem registrul astfel încât anul care se termină să putem spune că a fost bun. Avem nevoie să ieșim pe plus sau să găsim măcar ceva pozitiv pentru că avem nevoie să ne simțim mândri de noi, avem nevoie de o justificare cât de mică pentru a fi blânzi cu noi și a merge mai departe cu speranță și încredere în noul an, căci, nu-i așa, vorba lui George Coșbuc “O luptă-i viața; deci te luptă”. Avem nevoie de curaj pentru a întocmi o nouă listă pentru anul ce începe și de-a porni la “luptă”.
Dar Viața n-ar putea fi o călătorie și nu o luptă? În luptă ecuația-i simplă, unii-s învingători, alții învinși, dar toți sunt pierzători. N-ar fi mai bine să fim călători pe un drum care, de fapt, duce către noi, către sufletul nostru? Sigur, un drum cu obiective și termene, cu locuri de ajuns și liste de bifat, dar totuși, o călătorie pe un drum cu destinația… noi?
Dacă în ecuație am șterge “curaj” și “luptă” și am pune în loc “curiozitate” și “călătorie”, lista pentru drumul care începe în Ianuarie ar fi mai ușor de scris și în bagaj am regăsi bunătățile care să ne susțină călătoria: speranțe, resurse, abilități, motivația lui “cum ar fi dacă”, în loc de presiunea lui “trebuie”.
În ultima zi din Decembrie și din an ne gândim ce-am vrea să aducă anul viitor sau poate, mai organizați fiind din fire, facem chiar o listă de pus în buzunar în noaptea dintre ani, să o avem lipită de noi când facem trecerea.
- Ce scriem pe ea? Sunt obiective (Să iau examenul, Să mă las de fumat etc) sau sunt speranțe (Să fiu fericit(ă), Să călătoresc mai mult etc)?
- Ce simțim când conturăm în minte lista sau când o scriem fizic? Simțim speranță și entuziasm sau ne simțim copleșiți de multitudinea de dorințe și nevoi și blocați chiar de la start?
- Cum am putea traduce Lupta de anul viitor în Călătoria care abia începe?
Pornește în Călătorie prin a întocmi lista ca un exercițiu de sinceritate, având curiozitatea de a afla lucruri despre tine:
- Care sunt cele mai mari speranțe ale mele? Se poate să-ți fie clar, dar se poate să nu știi ori să nu fi îndrăznit să-ți răspunzi până acum și-atunci te poți întreba:
- Cum ar fi diferită viața mea dacă aș ști?
- Dacă aș avea un tablou pe perete, care mi-ar aminti despre aceste speranțe și la care m-aș uita în fiecare dimineață, cum ar arăta acest tablou? Ce-ar fi în prim-plan și ce în decor?
- Ce merge bine acum în viața mea și nu trebuie schimbat? Cum am reușit să fac asta? Ce mi-a dat putere?
Descrie obiectivele cât mai specific – Ca să iau examenul ar trebui să învăt x ore/zi; Să mă las de fumat în 3 luni și pentru asta reduc numărul progresiv în fiecare zi.
Clarifică speranțele – Ce anume m-ar face fericit(ă)/ Când am mai simțit fericire/ De unde am știut că e fericire și nu doar bucurie etc.
Poți să te întrebi:
- Care a fost cel mai recent obiectiv îndeplinit sau cel de care-mi aduc aminte?
- Cum am reușit să îl ating, care a fost rolul meu?
- Ce mi-ar da mai multă speranță pentru atingerea obiectivelor?
Sunt numai câteva exemple de întrebări pe care să le ai la îndemână în această introspecție, de care numai tu și sufletul tău știți.
A continua pe drumul către resursele și abilitățile tale cu alte întrebări pe care sigur le vei găsi în interiorul tău te va ajuta să îți stabilești niște obiective mai clare și mai apropriate de ceea ce te face fericit. Poate nu vor fi lucruri considerate de ceilalți semnificative pentru măsurarea succesului și a reușitei în viața ori poate da, însă ceea ce contează este că lista îți aparține și nu e anuală, ci e jurnalul călătoriei tale către tine.
La mulți ani inspirați!
Destinația ești tu, descoperă-te cu blândețe!
