Astăzi tehnologia “ne aduce împreună” fie că suntem în camere alăturate sau pe continente diferite și avem în jurul nostru tot felul de aparate și gadgeturi care fac în locul nostru lucruri, doar pentru a ne scuti de efort și a ne salva timp și cu toate acestea parcă suntem tot mai singuri și mai deconectați, mereu pe fugă, mereu cu câteva lucruri de făcut în același timp.
Oare încotro ne-om grăbi?… Alergăm după lucruri sau după sens?
Ar fi bine să căutăm sensul, căci “este principala motivație a vieții”, după cum afirma Viktor Frankl – psihiatru vienez, părintele logoterapiei, doctor în neurologie și filozofie. Sensul nu e numai o nevoie psihologică, ci la nivel de hormoni și sistem nervos îi este resimțită prezența (ori lipsa). Suntem mai fericiți și împliniți atunci când suntem în contact cu cei din jur, ascultând, ajutând, fiind prezenți în relații.
O anchetă a oamenilor de știință de la Johns Hopkins University, pe un număr de 7.948 de studenți de la patruzeci și opt de facultăți, care a avut ca scop aflarea lucrurilor care sunt importante pentru ei în acel moment, a relevat faptul că 16% dintre studenți au bifat răspunsul “să fac mulți bani”, în timp ce 78% au afirmat că scopul lor este “găsirea unui sens și al unui rost în viață”.
Suntem ființe biopsihosociale și avem nevoie de conexiune, de a fi unii lângă alții, însă cât de autentică și de profundă este conectarea noastră cu ceilalți? Mereu în criză de timp, comunicăm pe chat sau mail, ne postăm online viețile, familiile, reușitele și parcă niciodată nu avem destul, ar mai fi nevoie de-o rochie în plus, de-o mașină nouă, de-o titulatură mai sonoră pe “business card”… Dar cât de sincer putem spune la final de zi că știm exact cum ne-am simțit azi? Că ne-am ascultat soțul/soția sau copilul seara și am fost prezenți, cu gândul și sufletul în timp ce povestea? Că da, am vorbit la telefon cu un/o prieten/ă, însă în timpul acela am stat pe-o bancă în loc să avem telefonul pe speaker în mașină sau în timp ce alergam între două lucruri de bifat pe ziua în curs.
Psihologul Tim Kasser, profesor emerit de psihologie la Knox College afirmă în cartea lui Gabor Maté “Mitul Normalității”: “[…] cu cât oamenii apreciază mai mult aspirațiile materialiste ca fiind obiective, cu atât fericirea și satisfacția pe care le ating în viață sunt mai scăzute și trăiesc, de la o zi la alta, din ce în ce mai puține emoții plăcute”. De asemenea, același Tim Kasser a constatat că, pe măsură ce preocupările materialiste sunt mai ridicate, cu aceeași măsură valorile prosociale precum empatia, generozitatea și cooperarea scad.
Ne derulăm viața în contexte sociale, educaționale sau profesionale care valorizează și încurajează competiția și atingerea targetelor/calificativelor, însă cu cât ne vom concentra mai mult pe individual și pe obiectivele individuale, cu atât ne vom distanța mai mult de nevoile noastre de bază:
- Apartenență, înrudire sau conectare
- Autonomie, sentimentul de control al propriei vieți
- Măiestrie sau competență
- Stimă de sine autentică, aceea care nu depinde de părerile ori etichetele celor din jur, posibilitățile materiale sau realizările/achizițiile
- Încredere
- Scop, sens, transcendență – a simți că ești mai mult decât lumea ta de nevoi și planuri zilnice, supărări și bucurii, ci că ești parte dintr-un “ceva” spiritual sau universal
Avem nevoie de sens și avem nevoie de conexiune pentru sănătatea noastră, întrucât singurătatea cronică poate afecta funcționarea genetică, inhibă sistemul imunitar, crește nivelul de stres și favorizează apariția inflamațiilor.
Cu cât vom fi mai în contact cu sine și cu ceilalți, cu valorile noastre și cu sensul vieții, cu atât vom fi mai echilibrați, liniștiți, mai în control în privința vieții noastre și mai încrezători în sine.
Surse bibliografice:
- Maté, Gabor (2022), Mitul Normalității. Trauma, boala și vindecarea într-o cultură toxică, București, Ed. Herald
- Frankl, Viktor Emil (2018), Omul în căutarea sensului vieții, București, Ed. Vellant
